ioan's space

Azi de fapt inaugurez acest blog, pe care nu voi mai posta articole, cum am făcut pentru probă ieri, ci voi ţine chiar un jurnal. Cine doreşte să citească articolele mele, poate accesa blogurile din stânga paginii.

 38

Proiectul politic salvator

 

         Corneliu Coposu a conceput CDR ca singura soluţie de a ieşi din comunism. PNL, PNŢCD şi adevăratul PSD, abia înviate după decembrie 1989, erau prea firave să poată lupta cu FSN-ul şi apoi cu derivatele lui criptocomuniste. Alegerile din 20 mai 1990 au arătat elocvent că electoratul dezorientat şi needucat este uşor de manipulat de cei care i-au spălat creierul o jumătate de secol. Partidele istorice, fragile faţă de monolitul derivat  din fostul partid unic, au fost infiltrate cu securişti bine instruiţi în acţiuni de subminare, în diversiuni subtil construite. Istorica rivalitate dintre PNL şi PNŢCD servea tocmai consolidării statului postcomunist. În aceste condiţii, o construcţie politică în stare să unifice forţele anticomuniste era singura soluţie. Geniul politic al lui Corneliu Coposu a reuşit să unească sub cupola CDR atât partidele istorice, cât şi pe atunci activele organizaţii ale societăţii civile, ca Alianţa Civică sau Solidaritatea Universitară. Guvernarea CDR din anii 1996-2000 a întrerupt pentru patru ani degringolada organizată de fostele structuri comuniste pentru a jefui ţara, iar domnul preşedinte Emil Constantinescu a fost singurul preşedinte cu adevărat democrat pe care l-a avut România. Ascensiunea economică din anii 2000-2007 este o consecinţă a politicii de restructurare a economiei dusă de CDR, cu toată opoziţia administraţiei locale, dominată de PDSR, sau a PD-ului, care a sabotat diabolic guvernul din interior. PNŢCD şi domnul preşedinte Emil Constantinescu au plătit scump îndrăzneala de a se împotrivi mafiei nomenclaturiste. Din 2004 PNL a reluat lupta şi acelaşi PD, cu aceeaşi persoană malefică în frunte se străduiesc să-l distrugă. Deocamdată i-au făcut un bine, curăţindu-l de "infiltraţii" domnului Stolojan. Era timpul ca proiectul politic al lui Corneliu Coposu să fie reluat, deoarece este singura soluţie pentru a salva ţara. Întâlnirea de la Timişoara din ziua de Sfânta Maria este un început care trebuie continuat energic. Manifestul polului de centru-dreapta, un document politic ce va intra în istorie, nu este mediatizat, embargoul mediatic de care vorbeşte Emil Constantinescu de atâţia ani se menţine. Electoratul trebuie însă în sfârşit să înţeleagă faptul că partidele foştilor nomenclaturişti nu au alt scop decât jaful. Priviţi la felul cum "negociază" domnul Mircea Geoană: numără voturi, pune condiţii, face declaraţii populiste, se uită în dreapta şi în stânga cu frică, loveşte pe la spate. Nici vorbă de principii!  Corneliu Coposu spunea că în politică orice poate fi negociat, în afară de principii şi domnul preşedinte Emil Constantinescu observa că tocmai principiile doctrinare ale partidelor istorice trebuie făcute cunoscute electoratului. Constatând faptul că viaţa politică din România pare să fi rămas cu mult în urma progresului economic, Manifestul de la Timişoara schiţează un proiect al României Europene, care nu poate fi pus în operă decât de acest pol de centru-dreapta.

         Românii trebuie să înţeleagă faptul că prosperitatea care începe să se vadă acum, după şapte ani de ascensiune economică, este rodul efortului şi sacrificiilor făcute de CDR şi de domnul preşedinte Emil Constantinescu în anii 1996-2000. Pentru partidele din polul de centru-dreapta este o datorie istorică şi patriotică să preia, ferm, puterea la viitoarele alegeri. Pentru electorat, această victorie necesară este singura garanţie a faptului că România s-a desprins, irevocabil, din mizeria în care a zăcut o jumătate de secol, că vom trăi într-o Românie Europeană!